Puțină lume știe că la Oradea sunt înmormântaţi nu mai puțin de șapte regi, o istorie remarcantă pentru un oraş de talie medie la nivel naţional, care nu a știut însă să exploateze din punct de vedere turistic acest important detaliu.
Întemeiată de Regele Ladislau I, devenit după moartea sa un sfânt adulat de maghiari, Cetatea Oradiei a fost în Evul Mediu al doilea loc „tradiţional”, după Alba Regală, pentru înmormântarea capetelor încoronate ale regatului Ungariei, ce cuprindea pe atunci şi Transilvania. Prea puţin cunoscute şi prea puţin exploatate în scop turistic, poveştile regilor îngropaţi în Cetate şi pe dealurile Oradiei sunt fascinante, presărate cu intrigi, răpiri, dueluri, asasinate, acte păgâne şi „minuni”…
Ladislau I cel Sfânt este una dintre cele mai celebre figuri din istoria maghiarimii, iar povestea sa este strâns legată de ţinuturile Oradiei. În urmă cu aproape un mileniu, monarhul care a domnit între 1077 şi 1095 a ridicat pe malul stâng al Crişului Repede o mănăstire în jurul căreia a apărut apoi o fortificaţie, prima formă a Cetăţii oraşului.
Ladislau a rămas în istorie drept un rege viteaz, care a ridicat mănăstiri şi catedrale, a întărit creştinismul în Ungaria, dar a fost şi crunt cu cei care-i puneau domnia în pericol. Ladislau I a murit pe 25 iulie 1095 în cetatea Zvolen , după ce s-a îmbolnăvit în timpul unui atac asupra cehilor. Ultima sa dorinţă a fost de a fi înmormântat în Catedrala episcopală din Oradea, de care era legat sufleteşte. Iniţial, trupul i-a fost îngropat la Somogyvár din Ungaria, într-o mănăstire ridicată tot de el, fiind adus la Oradea ulterior, cândva după anul 1134.
În 1192, Ladislau a fost sanctificat de Papa Celestin al III-lea sub numele de Sfântul Ladislau Taumaturgul, fapt care a transformat Oradea într-un căutat loc de pelerinaj, în special pentru bolnavii convinşi că se vor vindeca dacă vor ajunge la moaştele regale. La locul de înmormântare se ţineau, însă, şi judecăţi. Unul dintre procese este atestat în anul 1216, când oameni ai Cetăţii s-au acuzat reciproc că şi-au furat „libertinii”, adică muncitorii, notează într-un articol istoricul Ionuţ Ciorba, directorul adjunct al Muzeului Oraşului. Astăzi, turiștii vizitează mormântul regelui, fiind atrași de povestea de viață a acestuia.
De-a lungul timpului, mormântul Sfântului Ladislau a fost profanat în mai multe rânduri de mongoli şi otomani. În 1565, pe fondul conflictelor religioase dintre catolici şi protestanţi, locul de veci avea să fie deschis şi răscolit din nou în timpul unei revolte. Astăzi, rămăşiţe din trupul Sfântului Ladislau se află la Augsburg, Bologna, Zagreb, Alba Iulia, Esztergom, Győr, precum şi la Oradea. În Muzeul Episcopiei Romano-Catolice, vizitatorii pot admira un relicvar din argint aurit de 27 kilograme, cu o cutie ornată cu diamante, rubine şi smaralde ce conţine o bucăţică din craniul întemeietorului Cetăţii.
Al doilea rege maghiar înmormântat în Oradea a fost Ştefan al II-lea, care a domnit între 1116 şi 1131, urcând pe tron la vârsta de 15 ani. Ştefan al II-lea a fost cel care a adus în Oradea ordinul călugărilor Premonstratens, înfiinţat în Franţa, ridicând pentru aceştia pe dealurile oraşului o mănăstire cu hramul Sf. Ştefan Protomartirul, unde regele urma să şi fie înhumat. În 2004, în timpul unor săpături, arheologii Muzeului Ţării Crişurilor au găsit ceea ce părea a fi cimitirul şi zidul de incintă al mănăstirii, pe un teren aflat la vest de Dealul Ciuperca.
Un alt personaj important înmormântat la Oradea, de data aceasta în Catedrala din Cetate, a fost Andrei al II-lea, care a domnit în perioda 1205-1235 şi care a fost singurul rege al Ungariei care a pornit o cruciadă în Ţara Sfântă. Regele a murit mai târziu, în 1235, iniţial fiind înmormântat, potrivit Cronicii de la Buda, în Cetatea Oradea, importantă deja prin găzduirea moaştelui Sfântului Ladislau. Ulterior, rămăşiţele lui Andrei al II-lea au fost mutate într-o mănăstire din judeţul Timiş.
Tot în Cetatea Oradea ar fi fost înmormântat şi un rege rebel, Ladislau al IV-lea , care a domnit între 1272 şi 1290. În anul 1287, regele a fost excomunicat de arhiepiscopul de Esztergom, iar în iulie 1290, pe când avea numai 28 de ani, a fost asasinat la porunca unui nobil, chiar în Bihor, lângă Cheresig. Unele documente arată că ar fi fost înmormântat întâi la Cenad in judeţul Timiş şi mutat ulterior în Catedrala episcopală din Cetatea Oradea.
O primă regină a Ungariei a fost înmormântată la Oradea în anul 1319. E vorba de Beatrice, soţia regelui Carol Robert de Anjou, care are o poveste tragică. Fiică a regelui germanic Henric al VII-lea, Beatrice a fost măritată la vârsta de doar 13 ani, a rămas însărcinată la scurt timp, a născut un copil mort, iar în urma complicaţiilor, a murit la vârsta de numai 14 ani. În 1319, înmormântarea sa s-a făcut în cimitirul din preajma viitoarei catedrale gotice din Cetate.
O altă regină înmormântată la Oradea este și Maria, soția lui Sigismund de Luxemburg. Scurta viaţă a Mariei a fost plină de pericole. Ea şi mama sa au fost răpite de rivali ai casei regale şi ţinute o vreme în prizonierat într-un castel din Croaţia. Câţiva ani mai târziu, Maria avea să moară într-o pădure din Buda, unde se aventurase singură la călărie, deşi era însărcinată. Calul a căzut, azvârlind-o la pământ, ceea ce i-a provocat prematur travaliul, iar tânăra regină şi-a pierdut viaţa. Potrivit istoricilor, Maria a fost înmormântată în Oradea, pe care o îndrăgea şi vizita des.
Tot în Catedrala din Cetate a fost înmormântat în 1437 şi soţul ei, Sigismund de Luxemburg , o figură marcantă a epocii, deoarece conducea o bună parte a Europei, fiind rege al Ungariei, Croaţiei, Boemiei, Germaniei. De altfel, el a fost unul din cei mai longevivi regi ai Ungariei, pe care a stăpânit-o vreme de 50 de ani intre 1387 si 1437. Sigismund de Luxemburg a transformat Oradea într-un oraş important al Imperiului, făcând aici vizite dese împreună cu consoarta sa, pentru a se închina la mormântul lui Ladislau cel Sfânt. Sigismund de Luxemburg a murit în 1437, în Moravia din Cehia, trupul fiindu-i adus la Oradea cu un car cu 6 cai împodobiţi cu catifea, broderii din aur şi pietre preţioase, toate lăsate în dar Catedralei din Cetate. De dragul Oradiei, Sigismund a devenit singurul suveran al Imperiului Romano-German înmormântat în afara graniţelor acestuia.
După ce oraşul a căzut în mâinile protestanţilor, după anul 1600, Catedrala şi palatul episcopal au fost demolate din porunca principelui Gabriel Bethlen, materialele fiind folosite la construirea noii Cetăţi, cea care avea să fie prădată apoi de turci.
Chiar dacă Oradea are un mare potenţial de a atrage turişti, tocmai prin faptul că în pământul oraşului au fost îngropate 7 capete încoronate, responsabilii cu promovarea oraşului nu exploatează această „comoară”. În Cetate, unde reabilitarea a fost finalizată în 2015, nu există vreo încăpere sau măcar un panou explicativ despre cei 7 regi şi regine, turiştii aflându-le poveştile doar de la ghizi.
Material realizat de Dan Bureția
