Facultatea de Protecția Mediului din Oradea a găzduit recent un eveniment deosebit al cărui invitat special a fost Giuseppe Petruzzo, cel care a condus în calitate de director unul dintre cele mai importante ecomuzee din lume: Adda di Leonardo.
Experiența de peste 30 de ani în gestionarea rețelelor ecomuzeale, precum și prietenia și susținerea manifestate de-a lungul timpului față de Parcul Natural Apuseni, îl fac pe prof. Giuseppe Petruzzo ca fiind cea mai autorizată și credibilă voce în a discuta, dezbate, organiza și promova un proiect de suflet al lui Alin Moș, directorul Administrației Parcului Natural Apuseni. Este vorba despre înființarea unui EcoMuzeu al Țării Moților, o destinație care să atragă nu doar turiști, ci să ofere cadrul păstrării valorilor autentice ale comunităților din acest areal.
Și cum evenimentul la care a fost invitat Giuseppe Petruzzo a avut loc la Facultatea de Protecția Mediului, este firesc să amintesc implicarea directă și necondiționată a prof. Monica Costea, cea care în vara acestui an a organizat de Ziua Internațională a Prieteniei, împreună cu colegii săi din clubul Rotary Art Nouveau, un stagiu de instruire desfășurat în Parcul Natural Apuseni, devenind astfel Rangeri Voluntari, prilej cu care au dat o nouă față intrării în Peștera Ghețarul de la Vârtop, adică au lărgit cărarea de intrare în peșteră, au construit băncuțe de lemn pe care vizitatorii să se poată odihni, au ridicat căsuța de lemn a ghidului și s-au bucurat de munca în echipă.
Pornind de la o frumoasă frază postată pe site-ul Rotary Art Nouveau (https://rotaryartnouveau.ro), care subliniază că ”Viața e frumoasă când ești fericit, dar viaţa e și mai bună când alții sunt fericiți datorită ție.”, întâlnirea recentă cu Giuseppe Petruzzo a fost o reamintire frumoasă a faptului că unul dintre scopurile vieții este acela de a împărtăși ce avem în comun, de a ne susține și a ne ajuta ca oameni.
Am profitat de prezența la Oradea a lui Giuseppe Petruzzo și am avut un scurt dialog pe care vă invit să îl citiți în rândurile de mai jos. Subiectul? Evident, ideea de ecomuzeu!
- Ce este un ecomuzeu?
Un ecomuzeu este un muzeu netradițional, care constă într-un spațiu care conservă, valorifică, protejează și face cunoscut patrimoniul său cultural, ecologic, natural, istoric și artistic datorită implicării populației și a instituțiilor locale.
Ecomuzeul este, de fapt, un proces participativ de îngrijire și gestionare a patrimoniului cultural local pentru a favoriza o dezvoltare socială, ecologică și economică durabilă.
Este un PEISAJ, deoarece este o expresie a populației. Peisajul este transformare, cultură, resursă dinamică, productivă, creativă, vitală.
ESTE POPULAȚIE pentru că oamenii care locuiesc în teritoriu constituie patrimoniul „primar și sensibil” al ecomuzeului.
ESTE EDUCAȚIE ȘI CERCETARE pentru că focalizează atenția populației asupra propriului patrimoniu cultural. patrimoniul cultural prin utilizarea memoriei colective, încurajarea proceselor de cetățenie activă și educarea publicul să identifice, să îngrijească și să își valorifice patrimoniul cultural.
- Care este diferența de ani între România și Italia din acest punct de vedere?
În Italia, ecomuzeele au fost dezvoltate inițial în Piemont, în 1995.
Prin urmare, s-ar putea spune cu certitudine că ne despart aproape treizeci de ani, dar nu este așa. Ar fi prea simplist să facem un astfel de calcul. Ceea ce este sigur este că în Italia, în special în Piemont și în Lombardia, odată cu dezvoltarea industrială de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea și cu boom-ul economic din anii 1960 a secolului trecut, a avut loc un important fenomen migrator intern, care a dus la o puternică contaminare culturală puternică între nordul și sudul țării.
O întâlnire între popoare și istorii diferite care, deși, pe de o parte, a reprezentat o oportunitate pentru creștere, pe de altă parte a determinat o puternică dificultate în păstrarea teritoriului, a tradițiilor și a cultura locală.
Să spunem, așadar, că teritoriul Terra dei Motì are, cu siguranță, un avantaj față de alte teritorii ecomuzeale italiene.
- Cine ar trebui să fie promotorii unui ecomuzeu? Comunitățile sau autoritățile locale?
Un muzeu tradițional expune o colecție, un ecomuzeu exprimă patrimoniul cultural al unei localități. comunității. Un muzeu este situat în interiorul unei clădiri, un ecomuzeu este răspândit pe teritoriu. Un muzeu se adresează unui public, un ecomuzeu se adresează unei populații. Primul este conceput de sus și la birou, cel de-al doilea este conceput „de jos” și împărtășit.
Aceste afirmații și o viziune „fundamentalistă” ne-ar conduce la a spune că un ecomuzeu, pentru a fi ca atare, trebuie să fie promovat de comunitatea locală.
Ce reprezintă însă o autoritate locală și, mai precis, o municipalitate, dacă nu comunitatea însăși, care se ocupă de interesele și de dezvoltarea acesteia. Municipalitatea este autoritatea locală cea mai apropiată de cetățean și de comunitate. Prin urmare, o participare activă a municipalității este binevenită.
- Cum să facem comunitatea să înțeleagă avantajele, beneficiile și, de asemenea, pierderile pe care le-ar putea avea dacă nu protejează ceea ce are?
Evident, nu există o „rețetă” sau o modalitate sigură de a-i face pe oameni să înțeleagă avantajele și/sau beneficiile. pe care le-ar putea avea comunitatea.
Printre rezultatele pozitive se numără, cu siguranță, acela de a fi pus în mișcare sau de a fi consolidat, acolo unde deja existau deja, procese locale de recunoaștere a patrimoniului, favorizând convergența a numeroase inițiative de recuperare și valorificare a urgențelor individuale.
Atenția administratorilor și tehnicienilor locali față de aspectele legate de patrimoniu a crescut, de asemenea, în timp. evaluată nu mai este doar pentru posibilele beneficii economice pe termen scurt, adesea legate de proiecte turistice proiecte de turism, ci și pentru îmbunătățirea calității vieții locuitorilor și consolidarea „caracterului” zonei. Ecomuzeul există dacă există o recunoaștere din partea locuitorilor, este un proces participativ care vizează dezvoltarea locală și este tocmai prin participare și împărtășire. Doar înțelegând aceste aspecte, comunitatea locală poate realiza avantajele și beneficiile unui ecomuzeu.
- Cât timp va dura ca un ecomuzeu din Țara Moților să devină realitate?
La această întrebare s-ar putea răspunde foarte simplu: Dacă primăriile în cauză adoptă o hotărâre de înființare a ecomuzeului, ecomuzeul este realizat. Eu aș subdiviza pe etape un calendar ipotetic.
o Inițierea cartografierii complete și argumentate a teritoriului vizat de ecomuzeu;
o Îmbunătățirea cunoștințelor populației locale cu privire la patrimoniul cultural;
o Inițierea de relații și sinergii pentru a lărgi gradul de conștientizare a comunităților cu privire la identitatea și valoarea patrimoniului lor cultural;
o Implicarea comunității pe tema salvgardării și transmiterii valorilor identificate;
o Inițierea recensământului de proiecte;
o Inițierea recensământului și coordonarea proiectelor și inițiativelor existente, compatibile cu obiectivele ecomuzeului;
o Creșterea numărului de inițiative de valorificare a domeniului de referință;
o Orientarea și creșterea turismului durabil și adecvat;
o Revigorarea și susținerea activităților de producție tradiționale, inovatoare și durabile.
Să nu ne speriem, totuși, de etapele calendarului. În termeni de timp și, pentru a răspunde la întrebare, aș spune că șase luni sunt suficiente. În primul rând, însă, autoritățile locale implicate trebuie să se angajeze în mod oficial în favoarea realizarea ecomuzeului.
- Din punctul dumneavoastră de vedere, care este unicitatea Țării Moților în comparație cu restul Europei?
Ecomuzeul este ca un produs artizanal. Oricât de mult te-ai strădui să faci un produs asemănător cu altul, acesta nu va fi niciodată identic și, în consecință, valoarea sa crește pentru că este unic.
Există atât de multe ecomuzee în Europa, ecomuzee ale industriei, ecomuzee ale peisajului, ecomuzee istorice, ecomuzee de traseu, ecomuzee comunitare etc., și nicăieri în lume nu va exista un ecomuzeu ca și cel al Ținutului Moților, pentru că Ținutul Moților se află în Munții Apuseni.
Pentru că acest ținut este miraculos, încremenit în timp, are cântece și parfumuri seducătoare care umplu sufletul de bucurie. Peisajul se dezvăluie în toată splendoarea sa, în nuanțe de verde, auriu și albastru, deoarece aici se îmbină pădurile luxuriante, câmpurile fertile și cerul senin. Obiceiurile și meșteșugurile străvechi continuă viața localnicilor, rămânând o moștenire pentru generațiile viitoare. Depinde de noi, acum, să luăm act de intangibil înainte ca acesta să se risipească.
- Ce înseamnă să promovezi un ecomuzeu?
Ecomuzeul acționează adesea asupra anumitor sectoare productive.
Alimentație și nutriție: patrimoniul alimentar tradițional și bunăstarea alimentară sunt elemente în relație directă cu peisajul cultural. Recuperarea meseriilor și a competențelor și susținerea calității și aptitudinile și susținerea lanțurilor de aprovizionare de calitate oferă perspective valoroase pentru repopularea satelor rurale și a zonelor marginale.
Meșteșuguri și formare profesională: meșteșugurile și competențele meșteșugarilor reapar în fața nevoii și a dificultăților economice și personale, chiar și formele de economie casnică sunt redezvoltate. Ecomuzeul poate declanșa procese de refolosire a cunoștințelor, pregătindu-le pentru inovare tehnologică, pentru formare care să permită noi meșteșuguri și abilități creative, într-un pact între generații.
Turism și ospitalitate: a ști să faci turism este o dovadă de profesionalism a unui sistem necesar acolo unde turismul este o alegere strategică și economică. Peisajul este frumos dacă o comunitate are grijă de el, dacă locuitorii știu să îl propună, să îl povestească cu povești, atmosfere, obiceiuri, produse, în mod conștient și răspândit.
Ecomuzeul face comunitatea să conștientizeze importanța ospitalității și, în același timp, comunică într-un mod modern cu mass-media, web și rețelele sociale.
Un ecomuzeu care funcționează va fi un factor de dezvoltare economică și de ocupare a forței de muncă și va avea resurse economice necesare pentru a-și finanța activitățile.
Vă mulțumesc pentru timpul acordat și răspunsurile practice și pragmatice!
